Am zis sa incercam tratamentul aplicat pe mine cu succes pe vremea cand raceam ca la balamuc in capitala: fuga la munte!
Sambata ne-am facut bagajele in graba, ca ne-am trezit tarziu de tot dupa o chefuiala art society: La multi ani, Niki!!
Pe drum ne-am mai oprit sa atingem frunzele ruginii si sa mai respiram aer curaaaaaaaaaat!
Ia ce fericit e Hori la munte :) Ce credeti, mai tusea?? :) Nici vorba! ;)
In nici 3 ore, nu era mai nimeni pe sosea, am ajuns la cabana Muntele Rosu.
